Demnă reprezentată a școlii românești de aruncarea discului, tradiție „implantată” cu atâta grijă, dragoste și respect de către Lia Manoliu, Florența Crăciunescu și-a  „încrustat” numele în cartea de istorie olimpică la Los Angeles, în 1984, când se urca pe cea de-a treia treaptă a podiumului de premiere, cu o încercare care a măsurat 63,34 metri.

S-a născut în 7 mai 1955, în com. Stejarul (jud.Teleorman), pentru ca în  8 iunie 2008, să spună adio acestei lumi. A adunat 35 selecţii în echipa naţională, dintre care  două la Jocurile Olimpice, una la Campionatele Mondiale în aer liber și una la cele europene în aer liber, reușind șase clasări între primele zece performere mondiale ale sezonului, la aruncarea discului. Maestră a sportului (1975) și Maestră emerită a sportului (1994), a îmbrățișat și activitatea de antrenoare la Steaua Bucureşti, unde a pregătit, între alţii, pe Iulian Păuneaţă, Cristina Boiţ, Constanţa Iancu.

Atletă măcinată de neliniștea autodepășirii, nu găsea niciodată prilej de relaxare înaintea marilor confruntări. „Ca să treacă mai repede orele de dinaintea concursurilor, se apuca de spălat. Cădeau pradă mâinilor dibace treninguri, tricouri etc, chiar dacă erau curate, curate”, mărturisea regretatul Dan      Serafim, antrenorul aruncătoarei.

Încă de la debutul în echipa națională, Florența a  dat măsura incomensurabilei sale stăpâniri de sine. Dar, totodată, a nesfârșitei plăceri de a concura. Revenind, debutul a avut loc în iunie 1979, la “Cupa Europei”,  grupa B,         competiție desfășurată la Sofia. Cu o săptămână înainte, pe  vestitul pe atunci Stadion Republicii, a fost programată o întrecere de selecție la disc, probă adjudecată de către Florența, urmată în clasament de către sora ei, Mariana Ionescu. Câștigându-și dreptul de a evolua la Sofia, Florența s-a confruntat cu un eveniment tragic. Mama ei, aflată într-o fază terminală a unei boli necruțătoare și-a exprimat dorința să le aibă la căpătâi pe amândouă fiicele.

După concursul de la București, Florența și Mariana au plecat la Craiova, pentru a îndeplini ultima dorință a mamei. Florența a rămas la Craiova până după înmormântare, revenind în Capitală în ziua în care echipa reprezentativă se deplasa la Sofia. Normal, tot staff-ul nos tru a fost îngrijorat de modul în care va reacționa, vizavi de concurs, Florența fiind foarte tânără și neexperimentată acea vreme.

Toate grijile s-au dovedit inutile, toți rămânând tablou în momentul în care Florența, cu o tărie de caracter        greu de imaginat, a câștigat proba de aruncarea discului, cu 61,62 metri, fără să clipească  în fața adversarelor mult mai bine   cotate! Totodată, 1979 a fost anul în care Florența a reușit cea mai bună performanță personală, cu 65,04 metri, performanță stabilită cu ocazia ediției jubiliare a Campionatelor Balcanice, din august, de la Atena. “De undeva, de  sus, mama mi-a dat tărie și m-a susținut!”, mărturisea cu pioșenie Florența.