Gheorghe Megelea a rămas în istorie ca singurul aruncător român medaliat olimpic. La Jocurile Olimpice de la Montreal, din anul 1976, delegația tricoloră a fost condusă de către generalul Marin Dragnea, care, în trecăt fie spus, a fost unul dintre cei mai valoroși conducători ai sportului înainte de anul 1990. Și aceasta, cu toate că debutul său în fruntea celui mai înalt for sportiv al țării, CNEFS, cum se numea în acele timpuri, a rămas în legendă, prin aberația ordinelor date. Neavând nici în clin, nici în mânecă, cu activitatea respectivă, generalul a conchis, la un moment dat, că, la canotaj, cârmaciul este un om în plus:

„Ce atâția plus, unu la fiecare echipaj? Radeți rezervele!” Sau, după un meci de baschet, terminat natural cu un scor de peste 80, 90 de puncte s-a înfuriat și a reclamat ineficiența portarilor. Aflat într-o inspecție la atletism, după ce a insuflat o mai mare dorință de victorie tuturor, i-a zburat și porumbelul: „Cât alergi pe sută? Păi 10, cu ceva. Măi, băiete, nu este de ajuns! Alergă și tu 11, 12!”  În plus, erau    vremuri în care îți trebuia un curaj suprem să-ți contrazici  șeful, oricâte gogomănii îi ieșeau pe gură. Iată de ce, întâmplarea ce urmează, capătă o încărcătură specială!

Într-una dintre primele zile ale șederii atleților în vestitul oraș canadian, a fost organizată de către conducerea delegației României, în frunte cu generalul Dragnea, Lia Manoliu și alții, o ședință a lotului atletic. Erau unele dintre acele discuții care aveau drept scop îmbărbătarea sportivilor  anterior marilor competiții, pline de sloganuri și învățăminte, gen românul este mai tare decât toți, mai rezistent și mai forțos. Orcine își poate închipui cât de „mobiizatoare” puteau deveni aceste îndemnuri ipocrite. În cadrul întâlnirii cu pricina, Gheorghe Megelea a abordat o poziție mai relaxată, picotind leneș. Atitudinea lui nu a scăpat ochiului vigilent al generalului, un împătimit al atmosferii cazone. Zis și făcut, Dragnea a intervenit, și a ordonat ca Gae, cum era poreclit de către amici, să fie dat afară din ședință și trimis acasă, de urgență, cu primul avion care decola spre București.

Au urmat zile de coșmar pentru lotul de atleți, mai ales că nimeni nu îndrăznea să intervină pe lângă generalul Marin Dragnea și să-l înduplece să-și schimbe hotărârea. Totuși, Lia Manoliu și-a luat inima în dinți și a făcut marele pas, rugându-l pe Dragnea să-l ierte pe tânărul nostru aruncător pentru comportarea ireverențioasă.

Demersul Liei Manoliu a avut succes, iar Megelea a primit iertarea generalului, și, odată cu ea, dreptul de a concura în calificările de la aruncarea suliței. Nu numai că    a trecut de faza calificărilor, dar, în finală, Megelea a cucerit o surprinzătoare medalie de bronz.

La sfârșitul concursului, toată lumea era extrem de încântată pentru performanța realizată de Megelea. Felicitări, îmbrățișări, ce, mai, tot tacâmul! Generalul Dragnea a parcurs distanța cu pasul apăsat al militarilor de carieră, l-a felicitat și a adresat un mesaj ferm celorlalți, adunați pâlc în jurul său: „Numai muștruluiala mea l-a mobilizat. Vedeți, numai așa a putut să se urce pe podium”. Numai că Dragnea nu știa că în mintea atletului tricolor încolțise și ideea de a părăsi țara. Adică, de a pierde definitiv avionul de București. După acea ediție a Jocurilor, Gheorghe Megelea s-a stabilit în Canada.