„Mă consider un om norocos”, își începe mărturisirile Anișoara Cușmir, după care continuă: „sunt născută pe 29 iunie, de ziua Sfinților Petru și Pavel. Probabil că Divinitatea și-a aruncat un ochi spre mine și m-a protejat!”

Campioană olimpică la săritura în lungime, la Los Angeles, în 1984, după ce între 1982 și 1983 a stabilit nu mai puțin de patru recorduri mondiale, Anișoara nu se consideră emblematică pentru sportul tricolor: „nu am avut în carieră decât un ciclu olimpic, sunt alte atlete din România care au realizat nemăsurat mai mult pentru acest fenomen. Plus că titlul pe care l-am luat la Jocurile boicotate de blocul Estic și la care nu m-am putut măsura cu cele mai valoroase săritoare ale momentului, a fost cu un rezultat modest. Doar 6,96 m!”

Luând în calcul aceste date, medalia de suflet a Anișoarei Cușmir este cea obținută la primele Campionate Mondiale în aer liber de la Helsinki, din anul 1983.

Argint, fiind învinsă de Heike Drechsler, atunci din Republica Democrată Germană care i-a și bătut ultimul record mondial, după doi ani (7,44 m – n.n). „A fost un concurs adevărat, pe viață și pe moarte, unde la start a fost prezentă toată elita”, rememorează Anișoara.

Evenimentul crucial din viața săritoarei care s-a retras prea devreme din ovalul magic, apreciere care aparține specialiștilor vremii, s-a consumat în copilărie. „Eram în ultimul an de juniori 2, când antrenorul Ioan Leu mi-a spus că nu am nicio treabă cu sportul de performanță. Într-un an progresasem doar cu un centimetru, adică de la 5,98 m, la 5,99 m. Zis și făcut! Așa că m-am prezentat cu tata la Clubul Sportiv Școlar Brăila și mi-am predat echipamentul. Și asta chiar dacă eu consideram că pot mai mult. Fapt pentru care am stat pe jar vreo trei luni, după care m-am interesat cum pot ajunge la antrenorul cu care am reușit marile performanțe. Regretatul Ion  Moroiu. Acesta m-a primit imediat, intuindu-mi potențialul”.

Alături de vestitul technician a sosit și minunata zi de 4 iunie 1983 când, la Campionatele Internaționale de Atletism ale României, Anișoara Cușmir stabilea un nou record mondial, cu 7,43 m. „Un record mondial pentru anii 2000”, aveau să titreze ziarele vremii, ca și agențiile de știri din țară și străinătate. „Mi-am dat seama că am sărit bine, dar când am auzit crainicul de pe Stadionul 23 August (actuala Arenă Națională – n.n) că anunță respectiva performanță, mi-a venit să leșin! Nu-mi venea să-mi cred urechilor”, declara Anișoara. Ei, bine, au trecut doi ani și nemțoaica Drechsler (care a cucerit două titluri olimpice la Barcelona în 1992 și Sydney 2000, la 35 de ani, fiind antrenată o bună perioadă de timp de Dan Vlădescu), reușea să îmbunătățească cu un centimetru cea mai bună performanță a lumii.

Dar poate cea mai puternică armă a Anișoarei , după propriile mărturisiri a fost pregătirea psihologică: „Îmi amintesc că în 2012, în anul centenarului Federației Române de Atletism, care a coincis cu cel al Federației Internaționale, lumea se mai mira de efectele miraculoase ale acestui gen de pregătire mentală. Eu o făceam în anii 80. Până și în avion îmi luam imprimările cu mine. Nu făceam niciodată rabat de la antrenamentul autogen, care dura o oră în fiecare zi. Lucrul ăsta m-a salvat de multe belele. Și dacă mi s-ar fi dat o șansă când am avut o deplasare de vertebre, cu dureri îngrozitoare, poate nu mi-aș fi întrerupt activitatea. Dar și așa, nu regret nimic!”