Detalii
Accesări: 3353
Surprizele dau sarea și piperul marilor competiții sportive. Unul dintre cele mai neașteptate rezultate din istoria atletismului românesc a fost punctat, cu vârful suliței, în 1964, la Jocurile de la Tokyo, de către o ilustră necunoscută, de numai 17 ani. Debutantă într-o asemenea întrecere! Nimeni alta, decât Mihaela Peneș, care a devenit, atunci, cea mai tânără campioană olimpică tricoloră. Calculele hârtiei o dădeau drept favorită pe Elvira Ozolina, liderul de la Roma...
citește mai mult ...

Detalii
Accesări: 3170
Când, în anul 1972, nu am fost selecționată în echipa olimpică pentru Munchen, m-am dus la Puică (regretatul Ion Puică, antrenor și soț – n.n) și i-am spus: vreau să ajung și eu acolo! El m-a avertizat că o să fie foarte greu, că nu o să mai avem Sărbători. Paște, Crăciun, zile de naștere, onomastice! Nu o să mai știm de rude. Nici de prieteni. Îmi doream, însă, atât de mult să alerg în lumina reflectoarelor, încât nimic nu a mai contat. Așa a început totul pe...
citește mai mult ...

Detalii
Accesări: 2551
Din 1988 și până în 2004, am parcurs mai bine de o sută de mii de kilometri. Nu le mai știu numărul! Peste toți au rămas cele 21 de medalii de aur de la Europene, Mondiale și Jocuri Olimpice. Și, am zice noi, o filosofie de învingător! Cu toate că am fost „plămădită” de Dumnezeu să alerg, nu mi-a picat nimic din cer, pe lângă talentul pe care mi l-a dat Divinitatea, am muncit enorm. Am fost o sportivă de multe ori invidiată, dar, în viață, ca să reușești, trebuie...
citește mai mult ...

Detalii
Accesări: 2728
Am participat la prima mea competiție atletică în 1957, cu ocazia unui cros interșcolar. Pe care l-am câștigat! Prima victorie a coincis cu selecționarea mea în cadrul secției de atletism a clubului „Flamura Roșie”. Cu toate că mă pregăteam pentru cursele de semifond cu antrenorul Ion Vintilă, dintr-o joacă, am ajuns la proba care mi-a adus celebritatea. Mă antrenam pe Stadionul Tineretului (actual Iolanda Balaș Soter – n.n), unde mă pregăteam pentru 800 metri. Atunci l...
citește mai mult ...

Detalii
Accesări: 3009
Fosta vicecampionană olimpică la săritura în înălţime, Alina Astafei, a trăit o adevărată dramă. Născută într-o familie cu mari tradiții sportive, tatăl, un valoros săritor cu prăjina, Alina și-a pierdut fratele, rugbist, la Revoluție! „Când am văzut că nu e găsit nici un vinovat, mi-am dat seama că Petre, a murit degeaba! M-am stabilit din '93 în Germania, la Stuttgart. Durerea te macină, până când ajungi să-ţi spui: nu mai e nimic de făcut. Aşa am plecat. Î...
citește mai mult ...

Detalii
Accesări: 1971
Am trăit o experiență inedită chiar la începutul carierei mele „presărată” cu cinci medalii mondiale, trei europene și cea olimpică de argint. Eram chiar la începutul activității mele competiționale,   nu-mi mai aduc aminte prea bine, prin ’80 sau ’81. Urma  să particip la Campionatul Național de cros, întrecere  desfășurată la Alba Iulia. În seara dinaintea concursului, am   avut un vis care m-a marcat. Practic, mi s-au arătat locurile...
citește mai mult ...

Detalii
Accesări: 2200
Prima parte a titlului nu mai trebuie explicat, se pot privi pozele vremii, dar a doua, mi-a venit în minte după ancheta  de-a dreptul „detectivistică” pe care am întreprins-o pentru  a afla ceva povești din biografia acestei mari atlete românce, prima sprinteră, este adevărat, de garduri, care a onorat culorile ţării la marile competiţii - argint la 100 metri garduri la Jocurile  Olimpice de la Munchen, în 1972, argint la 60 metri garduri la Europenele de sală di...
citește mai mult ...
  1. Valy (Ionescu) Caciuriac: „În sport, victoriile sunt mai puține decât înfrângerile”
  2. Mihaela Loghin și inamicul numărul 1, ploaia
  3. Argentina Menis, la concurența dintre sprint și disc
  4. Marian Oprea a intrat pe ușa din față a performanței

Pagina 2 din 5