Comunicare interna

Statut
Istoric
Contact
Cluburi de atletism
Calendar competitional
Formulare/Norme Generale
Regulament 2017
Caracteristici probe garduri 2017
Standarde de participare 2017
Top 10 2017
Top 10 2016
Rezultate interne
Recorduri Nationale 14.11.2017
Clasamente
Arhiva

Lot Olimpic
Lot National Seniori
Lot National Tineret
Lot National Juniori 1
Lot National Juniori 2
Lot Bursieri Olimpici
Lot Olimpic Tineret
Comisia de femei
Sport pentru viata
100 de ani de excelenta

Cerinte pentru organizare competitii

Plan de Pregatire 2018
Istoria Atletismului
Principii, valori, misiune
Publicatii
Baza de date
Premieri 2016
Campionatul Balcanic Seniori 2016
Editorial
Comunicate de presa
Stiri
Articole
Parteneri
Elemente corporate
Anti-Doping
Competitii Internationale
Foto Competitii
Foto Sportivi
C.N.Semimaraton 2017
LIVE RESULTS
 Inscriere 
 Link-uri 
 Rezultate 
 Parteneri 










 Competitii 
 viitoare 

Istoricul Federaţiei Române de Atletism

Date din domeniile istoriei, etnografiei, sociolo-giei etc. duc la concluzia că alergările, săriturile şi aruncările se practicau din cele mai vechi timpuri, de către adulţi, dar şi de către copii, cu prilejul procurării hranei prin vânătoare şi în perioadele de luptă (război); caracterul agonistic (de întrecere) organizat apare cu prilejul diferitelor serbări religioase şi de altă natură ale triburilor şi popoarelor din acele vremuri.
Apogeul exerciţiilor de atletism, practicate sub forma competiţiei agoniste, este cunoscut în perioada Greciei antice, în cadrul Jocurilor Panatenaice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice), strălucirea cea mai mare revenind JO care, începând cu anul 776 î. Hr. (socotit anul de debut al acestora), s-au desfăşurat fără întrerupere, din patru în patru ani, până în 394 d. Hr., când împăratul Teodosius I le-a interzis.
Dintre exerciţiile cele mai cunoscute menţionăm:
Alergările – desfăşurate într-o arenă specială, cu sol nisipos, lungă de un stadiu (de aici şi denumirea de stadion), aproximativ de 192 m şi lată de 30 m; sunt cunoscute trei distanţe de concurs:
• dromos (un stadiu) – probă de viteză;
• diaulos (două stadii) – probă de viteză prelungită;
• dolichos (opt-zece stadii, maxim 24) – probă de fond.
Săriturile cu elan – în lungime şi în înălţime – precum şi diverse sărituri fără elan (de pe loc), folosite ca exerciţii pregătitoare.
Aruncările cu discul şi suliţa.
Pentathlonul – probă combinată – format din săritura în lungime cu elan, alergarea de viteză (dromos), aruncarea discului, aruncarea suliţei şi lupta în doi.
La distanţă de mii de kilometri de Grecia, în aceeaşi etapă istorică îndepărtată, irlandezii din perioada celtică organizau întreceri la alergări, sărituri şi aruncări, care, însă, nu au ajuns nicicând la frumuseţea şi importanţa celor din Grecia.

ORGANIZAREA ATLETISMULUI PE PLAN INTERNATIONAL

Atletismul modern, numit de către englezi athletic sport, iar de către americani track and field, apare şi se constituie ca sport în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, unele exerciţii fiind moştenite de la celţii care au trăit pe teritoriul Irlandei.
Primele structuri organizatorice iau fiinţă pe lângă colegii şi universităţi (primul Club Atletic este constituit pe lângă Universitatea din Oxford, în 1850). În această perioadă, se stabilesc primele norme privitoare la organizarea şi desfăşurarea întrecerilor în scopul reglementării unitare a activităţii — embrion al Regulamentului atletic. Standardizarea terenurilor, a materialelor tehnice etc. s-a făcut pe baza unităţilor de măsură şi a simbolurilor engleze din acea vreme (yard, ţol, milă, picior, funt etc.); aceste standarde, o dată cu transferarea atletismului pe continent, au fost evaluate (convertite) în unităţi de măsură europene şi, practic, sunt păstrate şi oficializate până în zilele noastre în Regulamentele concursurilor de atletism (de exemplu, lăţimea culoarului şi lungimea pragului de 1,22 m corespunde cu 4 picioare — 1 picior = 0,3048 m), distanţa între garduri de 9,14 m corespunde cu 10 yarzi, greutatea ciocanului şi a bilei de aruncat de 7,257 kg corespunde cu 16 funzi – 1 fund = 0,45359 kg) etc.
În SUA, în 1868 ia fiinţă primul club de atletism la New York; în 1876, se construieşte prima pistă de zgură la Mott Haven; în 1883, existau peste 150 de cluburi.
În anul 1896, atletismul face parte din programul primei ediţii a JO moderne (Atena). El cuprindea 12 probe (şase alergări, patru sărituri şi două aruncări), cu participarea reprezentanţilor sportivi (atleţi) din 12 ţări. Atletismul rămâne prezent la toate ediţiile JO care au urmat după 1896.
Federaţia Internaţională de Atletism Amator (IAAF) ia fiinţă în 17 iulie 1912, la Stockholm, cu prilejul primului Congres constitutiv, la care au participat delegaţi din 17 ţări (13 europene, 3 americane şi una africană).
În 1913, Congresul IAAF decide ca atletismul, la acea dată numai masculin, să cuprindă 30 de probe, iar JO să fie singurele CM de atletism. De asemenea, cu acest prilej este emis Regulamentul tehnic pentru concursurile internaţionale, care ulterior este adoptat de ţările afiliate la IAAF pentru concursurile interne.
În 1921 este fondată Federaţia Sportivă Internaţională a Femeilor (FSIF), iar în 1923 atletismul feminin este acceptat în cadrul IAAF. Femeile participă pentru prima dată la JO în 1928 (Amsterdam), la patru probe din atletism (două de alergări, o săritură şi o aruncare).
În 1934, la Torino, are loc ediţia inaugurală a Campionatelor Europene (CE) în aer liber. CE se desfăşoară la patru ani o dată, la mijlocul intervalului olimpic (în anii pari). Începând cu anul 1966, se organizează, în fiecare an, CE de sală (în primii patru ani sub denumirea de Jocuri Europene de Atletism), iar din anul 1990, la doi ani o dată, în anii impari.
În 1983, la Helsinki, are loc prima ediţie a Campionatelor Mondiale (CM) în aer liber, în anul premergător JO. Până în 1993, CM se desfăşurau o dată la patru ani, din 1993 acestea au loc o dată la doi ani, în anii impari. În anul 1985, ia fiinţă CM de sală, care se desfăşoară din doi în doi ani, în anii pari.

STRUCTURILE ORGANIZATORICE ALE IAAF

Ca urmare a dezvoltării sistemului competiţional pe plan mondial, continental şi continental – regional, în special după cel de-al doilea război mondial, IAAF ia hotărârea să înfiinţeze noi structuri organizatorice şi de conducere a atletismului, Asociaţii continentale, integrate în cadrul IAAF. Acestea sunt: Confederaţia Sud Americană (1968); Confederaţia Africană de Atletism Amator (CAAA – 1968); Asociaţia Europeană de Atletism (EAA – 1969); Asociaţia Grupului Regional din Oceania (1972); Asociaţia Asiatică de Atletism Amator (AAAA – 1974); Asociaţia de Atletism din America de Nord şi Centrală (1989);
IAAF este formată din federaţii naţionale, recunoscute oficial în ţările din care provin, care acceptă şi aplică prevederile statutului şi reglementările IAAF. IAAF are 213 federaţii naţionale afiliate (membrii IAAF).
Activitatea curentă a IAAF este coordonată şi condusă de către un Consiliu format din 27 de membri: un preşedinte, patru vicepreşedinţi, un trezorier, câte un reprezentant din cele şase grupe (Asociaţii) continentale şi 15 membri aflaţi sub titlu individual.
Congresul IAAF cuprinde Consiliul, preşedinţii şi vicepreşedinţii de onoare şi maximum trei delegaţi din fiecare ţară. Congresul se convoacă o dată la doi ani.
IAAF are în subordine Comitete şi Comisii lucrative pe probleme: tehnico-metodice, femei, marş, cros şi alergări pe şosea, veterani, medicale. Fiecare comitet este compus din 10-15 membri.
Preşedinţii Consiliului IAAF, de la înfiinţare până astăzi, în ordine cronologică, au fost: Sigfrid Edstrom (Suedia), Marquis d’Exeter (Anglia), Adrian Paulen (Olanda), Primo Nebiolo (Italia) şi Lamine Diack (Senegal) – ales în 1999, în funcţie şi în prezent.

ORGANIZAREA ATLETISULUI ÎN ROMÂNIA

În România, practicarea exerciţiilor şi întrecerilor de tip atletic se pare că dăinuie din anii 400 î. Hr. Pe un fragment aparţinând unui basorelief al unei construcţii din anul 353 î. Hr. de la Mangalia, se evidenţiază profilul unui aruncător cu suliţa.
Atletismul apare ca sport la sfârşitul secolului al XIX-lea, în acest sens un rol însemnat revenind studenţilor români care studiau în ţări occidentale (în special în Germania, Franţa şi Austria) care, în timpul vacanţelor, răspândeau ideile atletismului şi contribuiau la organizarea de întreceri sub forma alergărilor, săriturilor şi aruncărilor.
Un rol important în începuturile atletismului, ca de altfel şi al altor sporturi, 1-a avut Legea instrucţiei din 1864, urmată de cea din 1879, ambele cu referiri anume la introducerea obligatorie a gimnasticii (educaţia fizică) în şcoli şi în armată. Adevăratul organizator şi reformator al educaţiei fizice şcolare a fost omul de ştiinţă, ministrul Instrucţiei, Spiru Haret.
Primul concurs organizat se desfăşoară în Bucureşti, pe velodromul de la Şosea, în 1882, la care participă elevi de la liceele „Sf. Sava? şi „Matei Basarab?.
În 1882, ia fiinţă „Societatea română de alergări pe jos?, care, însă, numai după trei ani, se desfiinţează. În acelaşi an (1882), se organizează o cursă cu semnificaţie legendară, Bucureşti — Piteşti — Bucureşti (cca 220 km), care atrage la start un număr mare de concurenţi, cei mai mulţi abandonând; câştigă un soldat dintr-un regiment de munte, pe nume Ilie Gheorghe, în 48h4'.
În această perioadă, L. Molnar publică la Miercurea Ciuc o carte intitulată Atletismul (1875), iar la Cluj, in 1879, lucrarea Exercitii atletice.
În 1893, se organizează concursul de alergări din Cişmigiu, apoi, in 1896, pe velodromul de la Şosea, din Capitală, elevii de la liceul „Gh. Lazăr? se întrec la alergări, săritura în înălţime şi aruncări.
În 1905, are loc prima competiţie pe criterii de vârstă, tineri până la 16 ani şi peste 16 ani.
În perioada 1906-1912, cu prilejul sărbătorilor şcolare, se organizează întreceri la alergări şi sărituri la mai multe licee din Bucureşti, Ploieşti, Craiova şi Galaţi.
În 1912, în cadrul Federaţiei Societăţilor Sportive din România (FSSR), se înfiinţează „Comisia de atletism, alergări pe jos şi concursuri?. In fapt, FRA a fost a 19-a federaţie pe lista mondială, care în 1923 se afiliază la IAAF. Tot în 1912 se înfiinţează la Bucureşti mai multe societăţi sportive şcolare, pe lângă liceele în care se practică atletismul („Sf. Sava?, „Gh. Lazăr?, „M. Viteazul? ş.a.), precum şi cluburile „Atheos? şi „Maraton? pentru alergările de fond. In vara acelui an, in incinta hipodromului de la Băneasa, se organizează prima ediţie a Campionatului interşcolar (exclusiv pentru băieţi). Performanţele (modeste) realizate sunt considerate primele recorduri naţionale (13?5 la 100 m, 57?5 la 400 m, 1,10 m la săritura în înălţime, 9,92 m la aruncarea greutăţii etc).
Primele Campionate Naţionale ale României se organizează în 1914, la următoarele probe, numai pentru bărbaţi: 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1500 m, 200 m garduri, înălţime fără elan (de pe loc), înălţime cu elan, prăjină, lungime fără elan, lungime cu elan, greutate, disc, suliţă, 14 km marş. Au participat concurenţi numai din cluburi bucureştene. Remarcăm faptul că titlurile de campion au revenit unui număr de opt atleţi, dintre aceştia cei mai „productivi? fiind Rudolf Schmettau (patru), Ion Seceleanu (trei) şi Wily Brandl (trei). Concursul s-a desfăşurat pe arena din Parcul Sportiv FSSR, ulterior numit Stadionul „Tineretului?, iar în prezent Stadionul „Iolanda Balaş-Söter?.
În anul 1915, la a doua ediţie a CN, se remarcă atletul Petre Valianatos, care egalează recordul deţinut de R. Schmettau referitor la numărul probelor câştigate (patru), iar în 1916, la a treia ediţie a CN, Emil Pălăngeanu, din Târgovişte, câştigă cinci titluri de CN (110 m garduri, greutate, disc, suliţă, ciocan), performanţă unică în istoria CN de atletism ale României. În 1916, consemnăm şi organizarea la Bucureşti a primei ediţii a CN de cros. Începând cu 1914 şi până în zilele noastre, se organizează an de an CN de atletism ale României, cu o singură întrerupere de 3 ani (1917, 1918 şi 1919), pauză determinată de primul război mondial.
Primul teren de atletism se inaugurează la Bucureşti, în 1915, pe locul care ulterior devine Stadionul „Tineretului?.
În 1919, un grup restrâns de atleţi români a participat la Paris la o serbare internaţională sportivă, singurul rezultat notabil fiind locul VI la ştafeta 200+400+800+1600 m. După doi ani, în 1921, săritorul în înălţime Iosif Ştefan câştigă un concurs în Slovenia, cu 1,71 m.
În 1922, la Braşov şi la Cluj se organizează primele concursuri feminine, la probele de 60 m, lungime, înălţime, greutate, disc, suliţă şi săritura cu prăjina. În 1925, la Braşov se derulează primele CN feminine – la 7 probe şi primele CN ale juniorilor. În acelaşi an, au loc primele Campionate ale junioarelor, la Arad.
La Belgrad, în 1922, discobolul român Rudolf Uitz, cu o aruncare de 44,38 m, obţine un rezultat de valoare internaţională (recordul mondial era de 47,85 m), în cadrul primului meci internaţional Jugoslavia — România. In anul următor, la Timişoara, se organizează primul triunghiular internaţional: România — Cehoslovacia — Jugoslavia, câştigat de atleţii români.
În 1926, se inaugurează Stadionul „ONEF?, care va deveni Stadionul „Republicii?, gazda de mai târziu, începând cu 1948, a celor mai importante concursuri internaţionale de atletism din România. Tot in 1926, este semnalată performanţa remarcabilă de 46,46 m, obţinută de discobolul Ion David.
În 1927, se stabileşte primul record mondial pentru România la 3 000 m, de către Ana Cicanci — (studentă la ANEFS), care însă nu a putut fi omologat, deoarece această probă, la acea data, nu era oficializată la IAAF.
În 1928, consemnăm acordarea primului titlu de campion al României la decatlon atletului Virgil loan de la „Stadiul Român? din Bucureşti, cel care, în deceniul următor, va deveni unul dintre preşedinţii FRA.
În 1928, la JO (Amsterdam), o delegaţie a României din 11 atleţi şi două atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiţie. Tot in acest an, se inaugurează prima ediţie a Campionatelor Universitare in România.
În 1930, la Atena, la prima ediţie oficială a Jocurilor Balcanice (JB), atleţii români se clasează pe locul II, după Grecia. În 1934, la ediţia inaugurală a CE, participă patru atleţi români.
În 1937, FRA organizează la Bucureşti, pentru prima dată, Jocurile Balcanice (JB).
În 1948, se deschide la Bucureşti seria Campionatelor Internaţionale de Atletism ale României, competiţie care a devenit tradiţională şi de atunci, cu mici excepţii, nelipsită din Calendarele anuale ale FRA. În acelaşi an, în fosta sală a Institutului Politehnic (Căminul 303 — actuala sală de jocuri sportive a UNEFS), are loc primul concurs de atletism pe teren acoperit.
Din toate ediţiile CI ale României, de la inaugurare şi până în prezent, doar două s-au desfaşurat în alte localităţi decât Bucureşti — respectiv în 1968 la Poiana Braşov şi în 1989, la Piteşti. De asemenea, consemnăm faptul că aceste campionate nu s-au organizat în anii 1959, 1964-1966, 1973-1975 şi 1981. La startul acestei memorabile competiţii au luat parte atleţi şi atlete din peste 50 de ţări din cele cinci continente, numeroşi participanţi purtând distincţii şi medalii ale celor mai valoroase întreceri atletice ale lumii (JO, CM, CE, JMU etc.), de exemplu: din Ce-hoslovacia, Emil Zatopek, Ludwik Danek, Dana Zatopkova, Helena Fibingerova; din SUA, Parry O’Brien, Ira Murchinson, Bob Gutovski, Willie Williams; din URSS, Vladimir Kuţ, Nina Ponomareva, Elvira Ozolina, Victor Țibulenko, Piotr Bolotnikov; din Ungaria, Olga Gyarmati, Joszef Csermak, Gyula Zivotski, Ferenc Klies; din Germania, Heintz Fütterer, Ulrike Meyfarth, Evelyn Schlaak; din Italia, Adolfo Consolini, Giuseppe Dordoni; din Polonia, Ianusz Şidlo; din Cuba, Alberto Juantorena, Maria Colon; din Tunisia, Mahomed Gammodi şi mulţi alţii. La CI ale României au fost doborâte patru recorduri mondiale, şapte europene şi numeroase recorduri naţionale ale ţărilor participante.
Atleţi cu rezultate remarcabile (după numărul recordurilor naţionale de seniori obţinute), în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial şi imediat după acesta: sprinterul Ion Moina (15), fondistul Dinu Cristea (13), Angela Petrovici (13), atletă participantă la cele mai multe probe din acea perioadă, sprinterul Ludovic Peter (12), semifondistul Ştefan Kabat (12), aruncătorii de ciocan Lazăr Bodea (zece) şi Dumitru Constantin (şapte), săritorul la triplusalt Ferdinand Calistrat (opt), săritorul cu prăjina Zeno Dragomir (şase), semifondiştii Dumitru Tălmaciu (şase) şi Victor Firea (şase), mărşăluitorul Dumitru Paraschivescu (şase), sprinterul şi săritorul în lungime Ion Wiesenmayer (şase), semifondista Edith Treybal (18), sprinterele Luiza Ernst (11) şi Claudia Ruse (cinci).
Începând cu anul 1951, se acordă titluri de „Maestru al sportului?, „Maestru emerit al sportului? şi „Antrenor emerit?; până la sfârşitul anului 2009 s-au acordat 850 titluri de MS, 70 MES şi 100 AE.
Atleţii care după 1951 doboară sau egalează mai mult de 10 recorduri naţionale de seniori – bărbaţi: fondiştii Constantin Grecescu (16) şi Ilie Floroiu (11), săritorii în înălţime Ioan Söter (15) şi Sorin Matei (11), semifondistul Zoltan Vamoş (14), alergătorul de garduri Ion Opriş (11), sprinterul Gheorghe Zamfirescu (11), discobolul Iosif Nagy (21), aruncătorul de ciocan Nicolae Bîndar (12); femei: sprinterele Ioana Luţă Petrescu-Tintorescu (20) şi Alexandra Sicoe (19), alergătoarele de garduri Valeria Bufanu (peste 50), Ana Şerban (15) şi Cristieana Cojocaru-Matei (peste 20), semifondistele Natalia Andrei-Mărăşescu (20) şi Ileana Silai (18), fondista Maricica Puică (10), mărşăluitoarea Victoria Oprea-Lina (13), săritoarea în înălţime Iolanda Balaş (36), săritoarea în lungime Viorica Viscopoleanu (12), discobolele Lia Manoliu (28) şi Argentina Menis (zece), aruncătoarea de greutate Ana Roth-Coman-Sălăgean (28), suliţaşele Maria Diţi-Diaconescu (11) şi Eva Zorgo-Raduly (12), aruncătoarea de greutate Mihaela Loghin (14), săritoarea cu prăjina Gabriela Mihalcea (27), aruncătoarea de ciocan Mihaela Melinte (15), heptatlonista Liliana Năstase (14).
Atleţii care în cariera lor au obţinut cele mai multe titluri de campion naţional: bărbaţi: Daniel Cojocaru 49, Dinu Cristea 46, Ion Wiesenmayer 42, Constantin Grecescu 30, Nicolae Mustaţă 30, Ilie Savel 30; femei: Iolanda Oanţă 50, Liliana Alexandru Năstase 35, Mihaela Stoica-Dumitrescu-Pogăceanu 31, Ioana Luţă Petrescu-Tintorescu 29, Florica Oţel-Dumitru-Grecescu 26, Alexandra Taifas Sicoe 26.

REZULTATE ALE ATLETISMULUI ROMÂNESC LA CELE MAI IMPORTANTE COMPETIŢII MONDIALE ŞI EUROPENE

Începând cu anul 1952, atleţii români participă cu regularitate la toate marile competiţii mondiale şi europene.
Primii medaliaţi ai CE în aer liber: Iolanda Balaş – înălţime – loc II (Berna 1954), loc I (Stockholm 1958 şi Belgrad 1962); Maria Diţi-Diaconescu – suliţă şi Zoltan Vamoş – 3 000 m obstacole – loc II (Belgrad 1962); Mihaela Peneş – suliţă – loc II (Budapesta 1966). După aceştia, un număr de alţi 22 de atleţi şi atlete cuceresc medalii la următoarele ediţii ale CE. În total, din anul 1954 până în 1998, s-au obţinut 32 de medalii, din care şase de aur, 18 de argint şi opt de bronz.
Primii finalişti olimpici au fost înregistraţi la Helsinki, 1952: Lia Manoliu (disc), Ioan Söter (înălţime), care s-au clasat pe locul VI, Dumitru Paraschivescu şi Ion Baboie (marş) s-au clasat pe locurile VII şi VIII. Primele medalii olimpice: Lia Manoliu (bronz) şi Iolanda Balaş (aur), la Roma 1960.
Medaliaţii olimpici: Iolanda Balaş-Söter — săritura în înălţime (1960 — aur, 1964 — aur), Lia Manoliu-Raica— aruncarea discului (1960 — bronz, 1964 — bronz, 1968— aur), Mihaela Penes — aruncarea suliţei (1964 — aur, 1968 — argint), Viorica Belmega-Viscopoleanu — săritura in lungime (1968 — aur), Ileana Gherghely-Silai — 800 m (1968 — argint), Valeria Bufanu-Ştefanescu — 100 m garduri (1972 — argint), Argentina Menis — aruncarea discului (1972 — argint), Gheorghe Megelea — aruncarea suliţei (1976 — bronz), Doina Beşliu-Melinte — 800 m şi 1 500 m (1984 — aur şi argint), Maricica Luca-Puică — 3 000 m şi 1 500 m (1984 — aur şi bronz), Anişoara Cuşmir-Stanciu — săritura în lungime (1984 — aur), Vali Ionescu-Constantin — săritura în lungime (1984 — argint), Mihaela Loghin — aruncarea greutăţii (1984 — argint), Fiţa Rafîra Lovin — 800 m (1984 — bronz), Cristieana Cojocaru-Matei — 400 m garduri (1984 — bronz), Florenţa Ionescu-Crăciunescu — aruncarea discului (1984 — bronz), Paula Ilie-Ivan — 1 500 şi 3 000 m (1988 — aur şi argint), Galina Astafei-Stăvariu — sâritura în înălţime (1992 — argint), Gabriela Szabo — 1 500 m (1996 — argint, 2000 — bronz) şi 5 000 m (2000 — aur), Violeta Beclea-Szekely — 1 500 m (2000 — argint), Lidia Slăvuţeanu-Şimon — maraton (2000 — argint), Oana Muşunoiu-Pantelimon — săritura în înălţime (2000 — bronz), Marian Oprea – triplusalt (2004 - argint), Ionela Târlea Manolache – 400 m garduri (2004 - argint), Maria Cioncan – 1500 m (2004 - bronz), Constantina Diţă Tomescu – maraton (2008 - aur).
Antrenorii care au contribuit la obţinerea a două sau mai multe medalii la JO: Ion Puică (patru), loan Söter (trei), Titus Tatu (trei), Zsolt Gyöngyössi (trei), Dorin Melinte (două), Nicolae Mârăşescu (două). Restul de medalii a fost obţinut prin aportul următorilor 14 antrenori, fiecare din ei pregătind un medaliat olimpic: Lixandru Pandele, Mihai Raica, Gheorghe Biro, Evelina Ghimpu, loan Benga, Alexandru Bizim, Ion Moroiu, Mihai Zaharia, loan Sabău, Dan Serafim, Constantin Dumitrescu, Maricica Puică, Liviu Şimon, Adrian Ghioroaie, Doina Anton, Liliana Alexandru, Ştefan Beregszaszi, Valeriu Tomescu.

PRINCIPALELE SUCCESE INTERNAŢIONALE ALE ATLETISMULUI ROMÂNESC (la nivelul anului 2010)


SENIORI
Jocurile Olimpice: 35 medalii (11 de aur; 14 de argint; 10 de bronz)
Campionate Mondiale: Aer liber: 23 (5 ; 8 ; 10); Salǎ : 17 (10; 9; 8); Cros : 10 (3; 2; 5); Semimaraton (inclusiv alergare pe 15 km. sau 20 km.) : 27 (10; 8; 9);
Ekiden: 3 (0; 1; 2)
Campionate Europene : Aer liber : 38 (7 ; 21; 10); Salǎ : 89 (23 ; 34 ; 32); Cros : 8 (1;5;2);
Jocurile Mondiale Universitare: 129 (43; 44; 42);
Recorduri olimpice: 15
Recorduri mondiale: Aer liber: 37; Salǎ: 7;
Recorduri europene: Aer liber: 40; Salǎ: 11
TINERET
Campionate Europene: Aer liber: 32 (11; 9; 12); Cros : 1 (1 ; 0 ; 0)
Recorduri europene: Aer liber: 2
JUNIORI I
Campionate Mondiale : Aer liber : 51 (20 ; 17 ; 14); Cros : 1 (0 ; 1; 0); Alergare montanǎ : 2 (0 ; 2 ; 0)
Campionate Europene: Aer liber: 94 (34 ; 36; 24); Cros : 13 (2 ; 4 ; 7); Alergare montanǎ: 1 (0; 1; 0)
Recorduri mondiale: Aer liber: 4
Recorduri europene: Aer liber: 12
JUNIORI II
Campionate Mondiale: Aer liber: 18 (6; 4 ; 8)
Medalii la JMU şi CB:
— 119 medalii la JMU — 42 de aur, 37 de argint şi 40 de bronz;
— peste 1200 de victorii (medalii de aur) la JB şi Crosul Balcanic (seniori şi juniori).
Atleţii seniori care au obţinut cele mai multe recorduri olimpice şi mondiale in aer liber şi în sală: Iolanda Balaş (19), Mihaela Melinte (opt), Maricica Puică (şase), Gabriela Szabo (cinci), Natalia Andrei-Mărăşescu (patru), Anişoara Cuşmir (patru), Argentina Menis (patru), Doina Melinte (trei), Lia Manoliu (două), Paula Ivan (două), Liliana Năstase (două), Galina Astafei (junioară) — patru.
Antrenorii (primii şase) care au contribuit la obţinerea celor mai multe medalii la JO, CM şi CE (seniori): Nicolae Mărăşescu, loan Söter, Dorin Melinte, Ion Puică, Zsolt Gyöngyössy, Mihai Zaharia.
La CM de alergare pe şosea, CM de semimaraton şi CM de cros desfaşurate în ultimele două decenii, atleţii români au cucerit peste 30 de medalii la individual şi la echipe. Printre medaliate menţionăm: Maricica Puică, Doina Melinte, Natalia Mâraşescu, Gabriela Szabo, Constantina Diţă-Tomescu, Violeta Beclea Szekely, Fiţa Lovin, Lidia Şimon, Paula Ilie Ivan, Iulia Negură, Margareta Keszeg, Anuţa Tecuţă, Tudoriţa Chidu, Georgeta Gazibara, Mariana Chirilă, Nuţa Olaru, Elena Murgoci, Ella Kovacs, Daniela Misaroş, Margareta Ghile Florea, Adriana Andreescu, Florina Pană, Lelia Deselnicu. Antrenorii care au contribuit la obţinerea medaliilor: loan Puică, Dorin Melinte, Nicolae Mărăşescu, Emil Grozescu, Adrian Tudor, Horia Ştef, Zsolt Gyöngyössy, Mihai Moruzov, Natalia Andrei, Elena Ilie, Ion Bură, Constantin Nourescu, Ionel Tămăşan, Iosif Korody, Dumitru Pop, Gheorghe Boghian, Niculina Lazarciuc, Dan Betini.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FRA

Fondată în 1912, afiliată la IAAF în 1923, Federaţia Română de Atletism (FRA) este organul reprezentativ al tuturor secţiilor de atletism din cluburile şi asociaţiile sportive din România.
FRA este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Statutul şi Regulamentele proprii. Ea urmăreşte: organizarea, îndrumarea şi conducerea activităţii de atletism din România, afilierea tuturor secţiilor de atletism din cluburi şi asociaţii sportive, promovarea atletismului românesc în competiţiile internaţionale sub egida IAAF şi EAA.
FRA are atribuţii în strategia participării atleţilor români la competiţii internaţionale oficiale (JO, CM, CE etc.), sprijină buna organizare şi dezvoltare a centrelor olimpice, elaborează calendarele competiţionale şi regulamentele concursurilor naţionale, alcătuieşte loturile naţionale la toate categoriile de vârstă, îndrumă, controlează şi acordă sprijin metodic, tehnic, organizatoric şi material secţiilor din cluburi şi asociaţii sportive, precum şi comisiilor judeţene de atletism, stabileşte şi întreţine relaţii cu federaţii de atletism din alte ţări, cu IAAF, EAA, Asociaţia Bal-canică de Atletism, participă la conferinţe şi congrese organizate de acestea etc. Organele de conducere ale FRA sunt următoarele: Adunarea generală a membrilor, Consiliul FRA. Adunarea Generală are loc o dată pe an, iar Adunarea Generală de alegeri, o dată la patru ani. La acestea participă reprezentanţii desemnaţi de către conducerile secţiilor afilate şi ai asociaţiilor judeţene, membrii Consiliului Federal, reprezentanţi ai comisiilor FRA, invitaţi. Consiliul FRA asigură conducerea activităţii în perioada dintre cele două Adunări Generale de alegeri. În anul 2009, Consiliul Federal era format din 21 de persoane: un preşedinte, patru vicepreşedinţi şi 16 membri. Totodată, în cadrul FRA funcţionau 16 comisii pe diferite probleme, după cum urmează: tehnico-metodică, de arbitri, de competiţii, de cros, marş, alergare pe şosea, maraton şi alergare montană, de femei, medicală, Anti Doping, mass-media, de veterani, de disciplină, de apel, de atleţi, de marketing şi relaţii publice, de buget-finanţe, de etică sportivă şi de formare şi perfecţionare profesională.
Adunarea Generală din anul 1991 a aprobat un nou Statut al FRA, iar cea din anul 1997, a aprobat „Regulamentul intern de organizare a activitaţii atletice?, ca anexă la Statut. În anul 2001, FRA s-a reorganizat în conformitate cu prevederile Legii Educaţiei Fizice şi Sportului (nr. 69/2000), AG adoptând un nou Statut, care, la AG din 2009, a suferit unele modificări.
Preşedinţii FRA: 1912-1915, Ion Cămărăşescu (Preşedinte comisia de alergări pe jos şi concursuri); 1915-1919, A.S.R. Principele Carol; 1919-1924, Grigore Caracostea; 1924-1926, Aurel Leucuşia; 1926-1929, A.S.R. Principele Nicolae; 1929-1933, Grigore Caracostea (Preşedinţi Comisiunea Altetismului); 1933-1935, Emil Pălăngeanu; 1935-1939, Ion Cămărăşescu; 1939-1940, Emil Pălăngeanu (Preşedinți FR Atletism); 1940-1941, Teodor Popovici (Director Directorat Atletism şi Gimnastică); 1941-1945, Virgil Ioan, 1945, Ioan Baicu, 1945-1948, Virgil Ioan, 1948-1949, Anton Ionescu, 1949-1953 Miron Constantinescu, 1953-1955 Manea Mănescu, 1955-1962 Mihail Florescu, 1962-1967 Emil Ghibu, 1967-1982, Mihail Florescu, 1982-1990, Marin Iliescu, 1990-2005, Iolanda Balaş-Söter, 2005-2007, Ilie Floroiu; 2007, George Boroi (Preşedinte interimar FR Atletism, 05-26 aprilie); din 2007 până în prezent, Sorin Matei.
Secretarii generali ai FR Atletism:
1929-1932, Ion Constantinescu; 1933, Eugen Popescu; 1933, Victor Braida; 1935-1940, Rudolf Schmettau; 1940, Ioan Lăzărescu, 1940-1941, Aurel Lupan; 1941-1944, Camil Morşun; 1948, Ion Ionescu; 1949-1950, Dumitru Dobrescu; 1952, Victor Firea; 1952-1953, Ion Dedeoglu; 1954-1958, Andrei Săvescu; 1958-1962, Florian Laslău; 1964-1965, Constantin Dumitru; 1965-1976, Victor Firea; 1977-1985, Eugen Ignat; 1986-1990, Alexandru Paraschivescu; 1990-1993, Nicolae Mărăşescu; 1993-1996, Traian Badea; 1997-2000, Nicolae Mărăşescu; 2000-2003, Traian Badea; 2003-2005, Nicolae Mărăşescu; 2005-2007, Traian Badea; 2007, secretar general interimar (05-26 aprilie).nu a fost numit, din 2007 până în prezent, Ion Buliga.
Notă: în perioada 1965-1990, denumirea funcţiei a fost cea de ?secretar federal?.
FRA a dovedit competenţă şi autoritate de for metodic al atletismului românesc, cu deosebire în perioada ultimelor patru-cinci decenii. În acest sens, a manifestat o preocupare constantă pentru asigurarea condiţiilor şi cadrului organizatoric necesare formării şi perfecţionării profesionale ale corpului de specialişti necesar activităţii atletismului. A organizat periodic cursuri de formare şi reciclare a corpului de instructori, antrenori şi arbitri. Anual, a organizat consfatuiri tehnico-metodice cu antrenori, medici şi metodişti din cluburi sportive, în vederea stabilirii strategiilor de pregătire, în perspectiva celor mai importante competiţii şi elaborarea programelor cadru de antrenament. A organizat seminarii şi cursuri de informare-ştiinţifică, cu participarea unor antrenori din ţări cu atletism dezvoltat (Cehoslovacia, URSS, USA, Germania, Italia ş.a.), a asigurat trimiterea de antrenori români la diferite acţiuni internaţionale cu caracter metodic (simpozioane, congrese etc.) organizate de către IAAF şi AEA. Sub egida FRA, s-au elaborat şi tipărit lucrări destinate informării antrenorilor şi sportivilor cu date şi probleme noi din domeniul antrenamentului, începând cu copiii şi juniorii, până la nivelul atleţilor olimpici. In acest sens, semnalăm revistele „Caiete de atletism?, cu apariţie lunară în anii 1956, 1957 şi 1958, „Atletismul românesc?, cu apariţie trimestrială începând din 1996 şi în prezent, ambele constituind reale tribune de exprimare a opiniilor antrenorilor, un cadru eficient de schimb de experienţă, „Buletin metodic? şi „Anuarul atletic?, lucrări care, pe lângă date de ordin statistic, rezultate din competiţii interne şi internaţionale, recorduri naţionale, europene, mondiale şi olimpice etc., cuprind şi o largă problematică din metodologia antrenamentului atletic. La realizarea acestor acţiuni şi lucrări destinate orientării metodice şi practice a pregătirii atleţilor români, rolul important a revenit Consiliului FRA, activului salariat al federaţiei, antrenorilor federali şi antrenorilor de loturi naţionale şi olimpice. O contribuţie importantă în fundamentarea teoretică şi metodică a antrenamentului au avut-o lucrările de cercetare ştiinţifică, publicarea de cărţi, cursuri şi manuale de atletism la care, de-a lungul anilor, şi-au adus contribuţia o seamă de profesori şi antrenori, printre care E. L. Bran, Z. Dragomir, T. Tatu, D. Alexandrescu, T. Ardelean, V. Dumitrescu, I. Sabău, Cl. Simionescu, N. Mărăşescu, I. Söter, G. Zîmbreşteanu, I. Puică, VI. Simionescu, G. Rugină, D. Gîrleanu, A. Bujor, S. Dumitrescu.
Din iniţiativa şi cu strădania unor vechi şi neobosiţi iubitori ai atletismului din ţara noastră, în anul 1993 a luat fiinţă Fundaţia Atletismului Românesc, având ca preşedinte de onoare pe ing. Mihai Florescu, cel care a deţinut funcţia de preşedinte al FRA timp de peste 20 de ani, iar preşedinte executiv pe Iolanda Balaş-Söter, preşedinte de onoare al FRA. Prezenţa Fundaţiei în viaţa FRA s-a făcut simţită în multe planuri, dar în primul rând în susţinerea materială şi fi-nanciară a activităţii practice a atletismului, prin construirea şi amenajarea de noi baze de pregătire atletică, modernizarea unor piste de atletism şi dotarea lor cu materiale şi instalaţii la nivelul standardelor actuale. In anul 2000, s-a dat în folosinţă o construcţie modernă, începută doar cu doi ani înainte, în incinta stadionului „Iolanda Balaş-Söter?, în care se află sediul FRA şi al Fundaţiei Atletismului Românesc.
În anul 2009, Consiliul federal avea următoarea componenţă: preşedinte – Matei Sorin; vicepreşedinți: Szabo Gabriela, Badea Traian, Curta Nicolae, Boroi George; secretar general: Buligă Ion şi 16 membri: Leon Marian (trezorier), Avram Ioan, Bogdan Vasile, Bură Ion, Casandra Silviu, Dulgheru Gheorghe, Ganera Cătălin, Guţoiu Nicolae, Gzongzossz Zsolt, Mărăşescu Nicolae, Măzăran Octavian, Preda Virgil, Serafim Dan, Ursanu Grigore şi Văduvoiu Dumitru. Structura organizatorică în anul 2009 reliefa 237 de secţii afiliate; 5047 sportivi legitimaţi, din care 374 seniori (236 masculin şi 138 feminin), 3854 tineret – juniori, 819 copii, 601 antrenori, 336 arbitri.

ACTIVITATEA ATLEŢILOR VETERANI

Nostalgia stadionului, dar şi pasiunea pentru mişcare, pentru atletism, conştiinţa că mişcarea este un remediu neîntrecut pentru sănătate şi gânduri optimiste, toate acestea au adus deseori pe terenurile de sport, sau în parcuri, pe mulţi vârstnici dornici să alerge, să facă sport. Şi astfel, a luat naştere mişcarea sportivă a veteranilor din atletism. La început, s-au organizat neoficial alergări în Constanţa, Braşov şi mai ales în Bucureşti. Printre precursori au fost Dumitru Tălmaciu, Traian Petcu, Ferdinand Moscovici, Ovidiu Lupu şi mulţi alţii. In anul 1986, la stăruinţele lui Victor Firea şi Constantin Grecescu a luat fiinţă Comisia Centrala a Atleţilor Veterani (CCAV), inclusă în structura organizatorică a FRA, având ca prim preşedinte pe Ion Paraschivescu, tatăl secretarului federal al FRA de atunci, Alexandru Paraschivescu, iar ca secretari pe Dumitru Buiac şi Constantin Pagu. Din 1991, Victor Firea devine preşedintele comisiei secondat de Paula Chiurlea ca secretar, iar în 2005 a fost ales Gheorghe Rugină, preşedinte şi Corneliu Ioniţă, secretar. Activitatea comisiei a fost laborioasă, veteranii reuşind să aibă un calendar mai bogat şi participări numeroase la competiţii. Începând din anul 1990, atleţii veterani români sunt admişi în competiţiile internaţionale, iar un an mai târziu, România, la propunerea IAAF, este admisă în Asociaţia Mondială a Atleţilor Veterani (WAWA), cu drept de vot în consiliul WAWA. Pe plan mondial, mişcarea atleţilor veterani se face remarcată începând din anul 1975, când se organizează primul CM al atleţilor veterani la Toronto – Canada la care au participat 35 de ţări de pe toate continentele. La a doua ediţie a CM, ţinută la Göteborg-Suedia în anul 1977, la care au participat 2750 atleţi veterani, se constituie şi Asociaţia Mondială a Atleţilor Veterani (WAWA), pe care am menţionat-o mai sus. De atunci, Campionatele s-au organizat cu regularitate din doi în doi ani, la unele ediţii numărul participanţilor apropiindu-se de 10.000. La ediţia din 1991, ţinută în oraşul Turku din Finlanda, a participat pentru prim dată o delegaţie de atleţi veterani români, formată din 40 de persoane, obţinându-se şi primele medalii mondiale: Dumitru Tălmaciu, argint la 800m şi la 1500m; Eva Zörgo-Raduly, bronz la aruncarea suliţei. Cu un an înainte, aceiaşi atleţi împreună cu Fiţa Lovin la 800m şi Ferdinand Moscovici la 1500m, obţin medalii la CE pentru atleţii veterani disputate la Budapesta. Un merit deosebit în activitatea atleţilor veterani l-a avut Victor Firea, care s-a străduit neobosit să obţină recunoaşterea activităţii CCAV, atât pe plan intern, cât şi internaţional. La iniţiativa lui, au început să se desfăşoare şi Jocurile Balcanice de atletism ale veteranilor, prima ediţie derulându-se la Atena, în 1991 şi continuând să se dispute de atunci anual, paralel cu Crosul Balcanic şi probele de marş. România a organizat JB în anii 1993 şi 1997 la Bucureşti, şi trei ediţii de cros, toate desfăşurate la Constanţa. De la înfiinţarea CCAV, anual veteranii atleţi organizează şi participă la numeroase competiţii rezervate categoriei lor de vârstă, fiind un exemplu pentru generaţiile mai tinere şi un îndemn la mişcare, la o activitate sportivă, pentru cei din jur.

Extras din Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului



FRA pe Facebook

Federatia Romana de Atletism

Promote Your Page Too

Stiri

Campionatul Balcanic de Cros
20 Noiembrie 2017

Începe Campionatul Balcanic de Cros
15 Noiembrie 2017

Consfătuiri în lumea atletismului
13 Noiembrie 2017

Adio, Iosif Corneliu Măzăran!
06 Noiembrie 2017

Doi români - Campioni în Balcani
30 Octombrie 2017

Maratonul București, ediția X
02 Octombrie 2017

Concursul National de Aruncari Cupa Prahovei
02 Octombrie 2017

Crosul Loteriei Române, ediţia XX
28 Septembrie 2017

Performanţă, prietenie, respect. Un campionat mondial aflat sub semnul cooperării
18 August 2017

Bronz pentru România la Campionatul Mondial de Alergare Montană pe distanţe lungi
08 August 2017

   citeste mai mult 
 
Comunicate de presa

Comunicat de presa - Anti-doping (13.05.2016)

Comunicat Coordonator Lot Olimpic (04.02.2016)

 
Recomanda aceasta pagina
Numele dumneavoastra
Email dumneavoastra:
Numele destinatarului
Email-ul Destinatarului:
 
Tipareste pagina.
ABAF European Athletics IAAF ANST Comitetul Olimpic Roman MECTS

© 2008 FEDERATIA ROMANA DE ATLETISM